Dacă înainte de 23 august 1944 numărul membrilor de partid din P.M.R. (Partidul Muncitoresc Român, devenit apoi P.C.R. – Partidul Comunist Român), era insignifiant, în noile condiţii ale ocupaţiei militare sovietice rândurile au crescut vertiginos.
Cel mai mare număr l-au format oportuniştii, care, simţind de unde bate vântul, au îngroşat rândurile clasei muncitoare(!).
După victorie, comuniştii au trecut la curăţenie. Hotărârea C.C. al P.M.R. din octombrie 1948, menţiona că “primirea în partid s-a făcut pe baza simplei completări a unui formular de adeziune”, fiind posibil să se strecoare “elemente străine de clasa muncitoare, exploatatoare, mic-burgheze, carierişti, duşmani ..”
Aproximativ 192.000 de membri de partid au fost “descoperiţi şi eliminaţi”, suna rezoluţia P.M.R. din iulie 1950
Partidul din judeţul Vlaşca nu se bucura de prestigiu “din cauză că în comitet au fost o serie de elemente duşmănoase”, suna într-o sinteză din februarie 1949.
Vigilenţa mereu trează a dus la descoperirea de noi şi noi duşmani ai partidului, printre care s-a aflat şi tovarăşul Dogaru din comuna Frăteşti.
În şedinţa din 30 ianuarie 1950 a organizaţiei de bază P.M.R. Frăteşti s-a discutat şi (automat) votat excluderea din partid a tovarăşului Dogaru.
Trebuie amintit că acest tovarăş a fost primul preşedinte al G.A.C (Gospodărie Agricolă Colectivă, precursoarele C.A.P. – Cooperativele Agricole de Producție) – Viaţa Nouă, Frăteşti, prima gospodărie inaugurată în fostul judeţ Vlaşca, în august 1949.
În opinia primului tovarăş înscris la cuvânt, tovarăşul Dogaru este un “hoţ, bătăuş, bandit, beţiv, toate avându-le din copilărie”.
Sub aspectul colectivizării “a pus piedici şi nu a ajutat cu nimic la înfiinţarea G.A.C” şi aceasta în condiţiile în care a fost trimis de partid în U.R.S.S.,”dar la sosire, în loc să ducă muncă de lămurire a căutat să-şi vândă calul”
După înlocuirea ca preşedinte s-a “apucat din nou [se lăsase! – n.a.] la beţie şi bătăi”
Al doilea tovarăş arată că “tot ieri [pe 29 ianuarie 1950] a fost bătut şi el şi fiul lui de tovarăşul Dogaru”, aceasta după ce “”l-a bătut pe tovarăşul I. S.”. Tot în aceeaşi seară i-a mai tras-o şi secretarului de partid din comună.
Al treilea tovarăş: “este afemeiat, duşmanul G.A.C”, şi tot aseară a fost şi el bătut alături de ceilalţi tovarăşi.
Un tovarăş de tovarăş trage concluzia: “în cele trei săptămâni cât are de când a venit aici a constatat că toate piedicile ce existau aici în bunul mers a G.A.C. şi al Organizaţiei de Bază a noastră sunt puse de tovarăşul Dogaru”
De ce?
“În acest timp s-a bătut de trei patru ori [aseară?], deci, este un bătăuş. Apoi e beţiv, fiind departe de învăţăturile partidului […], şi faptul că nu a venit la şedinţă, deşi chemat, dovedeşte că este străin de partid. Ieri [tot ieri?] a spus că îl taie pe tovarăşul G.S. cu cuţitul pentru că l-a schimbat de la preşedinţia colectivului, deci, un criminal. A dus în eroare pe fraţii Stănică şi i-a atras de partea lui [deci, este un manipulator]”
Şi ultimul tovarăş (re)descoperă că l-a făcut pe socrul său să se retragă din G.A.C., asta după ce a vândut calul!
Toţi tovarăşii au votat excluderea din partid a tovarăşului Dogaru.
Unanimitate!
Ce putem spune? Că Partidul a avut dreptate, a avut toate viciile… şi-a vândut calul!
P.S.: Dar cu Calu’ ce-a avut?
Florentin BREAZU
