Ferește-te de Idele lui Marte! (partea întâi)
Text: Gabriel DUMITRU
Ilustrație: Florin GROFU
(urlet) Roma Victor!!! (șoaptă) Ești doar un muritor, gloria e trecătoare… Alea jacta est! (plânset) până la 30 de ani tu cuceriseși lumea iar eu nu am realizat nimic… (urale) Gaius Iulius Cezar, dictatorul Romei pe viață! Ești doar un muritor (voce de bătrân)… Te iubesc, Cleopatra… Ferește-te de idele lui Marte… Ești doar un muritor… Eu, Pompei, voi pune capăt tiraniei lui Cezar!… Ferește-te de idele lui Marte, gloria e trecătoare… Ferește-te de idele lui Marte… ești doar un muritor… Ferește-te de idele lui Marte…
Cezar se trezi brusc. Parcă un resort îl aruncă în capul oaselor. Pe fața-i masculină, cu trăsături ce emanau forță și lipsa fricii, pornind de pe tâmple și fruntea ce trăda inteligență, broboane mari de sudoare porneau într-un drum rece prin adânciturile figurii, pentru a i se impreună șuvoi sub bărbie. Gâfâia, cu privirea lucitoare ațintită asupra unui punct inexistent, ca și cum ar fi văzut o fantomă. Degetele-i încleștaseră atât de tare așternutul, încât venele antebrațelor păreau două ghemuri de șerpiîn miniatură care i-ar fi sufocat mușchii. Gândirea i se contracta și dilata spasmodic, în ritmul alert al inimii din timpul bătăliilor sau crizelor de epilepsie.
Imaginea începu să devină un pastel ale cărui culori se dispersau ușor, fluid, în întuneric. “Nu acum!”, gândi Cezar abia percepând o siluetă mișcătoare în câmpul vizual. Decius, sclavul de încredere al dictatorului, intră în dormitorul lui Cezar, făcându-se că nu vede nimic anormal în comportamentul stăpânului său.
– Bună dimineața, mărite Cezar!
Zeul meu s-a odihnit bine? întrebă el cu privirea în pământ.
– Ave, Decius, prietene drag! rosti Cezar readus în concretul conștientului de vocea sclavului său.
Da, bine. Cum nu se putea mai bine! zâmbi el cu un efort supraomenesc.
Cine ne mai distrează sau enervează astăzi?
– Păi, cu ce să încep?
– Cu veștile proaste, dragul meu evident! replică Cezar izbucnind în râs.
– Senatul insistă să îl onorezi astăzi cu prezența, mărite Cezar! spuse Decius, mustăcind la rândul lui.
– O, dragul meu prieten, dar asta e o veste bună!
Am așa o poftă nebună să aud ce reproșuri îmi mai toarnă corul bocitoarelor democrației…
Pregătește lectica! Nu îi putem lipsi prea mulți pe nobilii reprezentanți ai poporului de prezența noastră divină. Altceva?
– Nici urmă de ghicitorul cel bătrân. Parcă a intrat în pământ. Am scotocit toate tavernele, închisorile, cimitirele, bordelurile, leprozeriile. Nimeni nu știe nimic. Zici că nici nu ar fi existat…
Lumina din ochii Cezarului păli pentru o clipită.
– Nu-i nimic, dragul meu. Poate chiar e doar rodul imaginației mele bogate (și bolnave, adăugă în gând
Cezar) și începu din nou să râdă. Să mergem, prietene! Te-ai lenevit în ultimul timp și ai început să te îngrași.
– A, divine Cezar! Doamna casei vă roagă umil să îi acordați onoarea de a vă desfăta împreună la miculdejun, mai spuse Decius clipind des pe sub ochi.
– Atunci, dragă prietene, vom mai zăbovi un pic. Un Senat nemulțumit e un alizeu în comparație cu uraganul pe care îl poate declanșa furia unei femei refuzate! Haide! Cheamă-ți ajutoarele!
Spălați, parfumați și îmbrăcați zeul cel viu! tună Cezar râzând isteric.
***
Cezar intră în camera în care îl aștepta Calpurnia. Aceasta se aruncă de gâtul lui și izbucni în plâns:
– Zeul meu, iubitul meu, soțul meu, te implor nu te duce astăzi în Senat! Ceva rău se va întâmpla cu siguranță!
– Pesemne că zeița discordiei m-a pus să îți povestesc întâlnirea cu ghicitorul cel bătrân și nebun, copilă!
Ce ai mai visat de data asta?
– Un corb cu ciocul ca un pumnal. Plin de sânge, ținea în gură o cunună de laur.
– Prostii! Dacă aș fi dat crezare tuturor viselor, eram mort de mult timp! se încruntă Cezar.
– Fă-o pentru mine, te rog! Spune-le că nu te simți bine. Măcar până trec idele. Hai să petrecem timpul ăsta împreună, în siguranța casei noastre.
– Fie, cumpăni Cezar. Decius!
– Da, stăpâne.
– Trimite solie Senatului că sunt indispus. Ne vom vedea după sărbătorile dedicate lui Marte.
– Deîndată, mărite Cezar.
Va urma