Să moară mă-sa, Să mor io, Să n-am parte şi În sloboz

Să moară mă-sa, Să mor io, Să n-am parte şi În sloboz s-au întâlnit, împreună cu ceilalţi membrii PSD Giurgiu, la cea mai recentă şedinţă de partid! Din lipsă de scaune, Să moară mă-sa, Să mor io, Să n-am parte şi În sloboz s-au aşezat pe taburetul cu trei picioare, ca trei trandafiri, ocupat de preşedintele Marian Mina! A început întâlnirea!

În momentul în care un primar pesedist a vrut să ia cuvântul, să se plângă de ceva, Să moară mă-sa l-a trimis la În sloboz, să facă o cerere pentru audienţă! Timorat, primarul cu sat la drum de mare circulaţie, a îngăimat ceva! Să moară mă-sa l-a auzit, nu i-a plăcut îngăimeala, l-a acuzat de revoltă şi l-a pus să-i facă o penitenţă pecetluită de Să mor io în care să se jure că nu vrea să se dea cu duşmanul!

Şi uite aşa, timp de câteva ore, toţi primarii psd cu localităţi în zona vreunui drum judeţean au fost trecuţi, unii pe sărite, alţii la rând, prin furcile caudine ale celor patru personaje!

Într-un final, În sloboz le-a promis tuturor celor prezenţi că vor câştiga alegerile viitoare, Să mor io şi-a dat cuvântul, Să n-am parte s-a abţinut iar Să moară mă-sa, care în tot timpul jucase păcănele pe telefon, a ţipat sus şi moale că o să transmită mesajul ăsta organelor de presă de partid!

Urale! Aplauze! Pupături!

Toată lumea a părăsit clădirea! Marian Mina, preşedinte PSD Giurgiu, a mai rămas! Puţin! Îl preocupa echilibrul taburetului lui cu trei picioare!, ca trei trandafiri! Îl incomoda! Se clătina! Era cât p’aci să pice!

Şi-a scuipat în sân! A plecat! Şi el! În sloboz la infrastructură judeţeană, Să moară mă-sa la spitalul judeţean, Să mor io la păcănele şi Să n-am parte la D.N.A!

Între timp, în aceeaşi sală, neştiut de nimeni, la fereală întunericului, un şoarece ordinar, singurul rămas dintr-o colonie cândva imensă, poreclit de paznicul instituţiei Memoria Colectivă, încă năclăit în firimiturile de caşcaval din campania electorală, s-a apucat să roadă mărunt, metodic şi cu meticulozitate, în absolută dezordine, la picioarele, ca trei trandafiri, ale taburetului lui Marian Mina!

Atât cât să nu se prăbuşească de tot la următoarea şedinţă!

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        Cătălin Măcriş

Acest articol a fost publicat în Editorial. Salvează legătura permanentă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *