Irak – Formarea și Evoluția Statului Modern (I)
Asist. drd. Alia Yasmin Jawad,
Facultatea de Științe Politice, Universitatea București
Teritoriul actual al Republicii Irak – țară arabă din Orientul Mijlociu -, cuprinde cea mai mare parte a străvechii Mesopotamii (denumirea provine din limba greacă, însemnând „pământul dintre râuri“ – cu referire la fluviile Tigru și Eufrat, care străbat această țară). Considerat leagănul primei civilizații a omenirii, pe bogatul ținut al Mesopotamiei s-au dezvoltat mai multe civilizații, începând cu impresionantul Sumer (în mileniul al VI-lea i.Hr.), continuând cu Akkad, imperiile Babilonian și Asirian, care au cunoscut evoluții spectaculoase, fiind reprezentative și prin cele mai numeroase descoperiri ale lumii antice: roata, scrierea (cuneiformă), sistemul de iriagții, matematica, primele legi – Codul lui Hammurabi -, metode de construcție, „harta cerului“, calendarul și multe altele. Un salt al istoriei peste milenii, până în secolul al XVI-lea d. Hr., ne apropie de perioada care a avut influență în formarea ulterioară a statului irakian. În 1534 acest teritoriu a fost ocupat de Imperiul Otoman, ocupație care s-a menținut timp de aproape patru secole, până în anul 1920.
Dominația otomană din zonă a luat sfârșit în prima parte a secolului XX, în timpul Primului Război Mondial, prin intervenția Marii Britanii, în așa-numita Campanie Mesopotamiană, în care turcii au fost înfrânți. Însă eliberarea de sub asuprirea otomană a fost condiționată de britanici, care au impus preluarea controlului în Irak. Astfel, s-au creat condițiile prin care în august 1921 a fost declarat Regatul Irakului sub administrație britanică – în urma unui acord formal, anglo-irakian. Conform termenilor stabiliți ulterior prin Tratatul Anglo-Irakian din 1930 Marea Britanie urma să-și încheie rolul administrativ în monarhia irakiană, astfel încât, în anul 1932, Irakul a obținut deplină independență, sub domnia Regelui Faisal I (din Dinastia Hashemită, care domnește și în prezent în Iordania). Cu această ocazie, denumirea oficială a țării a devenit: Regatul Hashemit al Irakului.
Din perspectivă istorică, Irakul – prin condițiile specifice, diversitatea populației, a bogățiilor naturale de mare interes și pentru alte state – a cunoscut numeroase frământări de-a lungul secolelor. Conflictele generate în contexte variate s-au succedat în timp, începând cu sec. al XVI-lea, prin invazia otomanilor, care a provocat permanenta nemulțumire a populației, continuând cu perioada ocupației britanice, ce a marcat începutul istoriei moderne a Irakului.
Un puternic impact asupra dezvoltării societății irakiene l-a avut și aspectul religios, care (cu toate că de-a lungul timpului, populația a convietuit pașnic cu toate categoriile religioase) adesea a reprezentat o cauză a diferitelor divergențe și confruntări. Irakul este o țară musulmană, în care cele două mari categorii ale acestei religii – suniții și șiiții – se consideră îndreptățiți să-și impună pincipiile, prin reprezentanții de la conducerea statului. Pe lângă cauzele externe, generatoare de tulburări, în Irak s-a manifestat o contradicție semnificativă privind raportul dintre populația majoritar șiită (peste 60%), dominată de o minoritate sunită (aproximativ 23%) care a menținut puterea. Nemulțumirile șiiților, la care s-au adăugat revolte ale minorităților asiriene, kurde și yazidite, au marcat perioada Regatului Hashemit din Irak. Dar, aspectul pregnant al situației în acea perioada a fost reprezentat de conflictul dintre facțiunile politice nou create, cele anti și pro-britanice, care amplificau tensiunile in Irak. Acestea au fost principalele surse de neliniște și instabilitate, ducând la măsuri brutale pe care le luau reprezentanți ai guvernelor, frecvent înlăturate.
Regele Faisal I din Dinastia Hashemită,
Monument ridicat in onoarea Regelui Faisal