În colecțiile Muzeului județean „Teohari Antonescu” Giurgiu se păstrează o mărgea cu reprezentarea divinității romane Ianus, descoperită, în cadrul cercetărilor arheologice efectuate de Valeriu Sîrbu și Emilian Alexandrescu în anul 1987 la Greaca, punct Valea Fântânilor.
Inventarul arheologic descoperit în stratul cultural documentează existența unei comunități getice care a trăit aici veme de aproape trei secole (a doua jumătate a sec. IV î.Hr. – prima jumătate a sec. I î.Hr.).
În categoria obiectelor de podoabă se înscrie o mărgea de formă cilindrică, lucrată cu mâna din pastă poroasă. Întreaga suprafață a piesei este pictată cu o nuanță de galben. Decorul redă un cap uman cu două fețe, care, „prin expresivitatea ei diferită, sugerează un Ianus”. Obrajii și urechile sunt bine reliefate și pictate cu culoare bleu. Nasul este pictat cu alb. Ochii, ușor reliefați, sunt pictați cu alb, maro și gri.
IANUS este o străveche divinitate romană, fără echivalent în lumea greco-orientală. Este zeul porților, al începuturilor, al trecerilor, reprezentate simbolic prin intrări. Ca zeu al începuturilor, privite atât în sens concret, cât și în sens abstract, Ianus prezidează „începutul lumii, cosmogonia, dar și începutul anului, al drumurilor, podurilor, poarta casei (ianua), prima zi de seceriș; este asociat și intrării în viața adultă, căsătoriei și morții”.
De obicei, Ianus era reprezentat cu două fețe orientate în direcții opuse. La origine, funcția lui Ianus fusese de păzitor și păstrător (custos pacis) al păcii. Porțile sanctuarului său din Forumul de la Roma avea o enormă semnificație politică.
În vreme de război, porțile sale trebuiau să rămână deschise, iar în timp de pace erau închise.
Ca divinitate a începuturilor, Ianus era invocat la începutul fiecărei zile. În prima lună a anului, Ianuarius, la calende, oamenii schimbau între ei urări și cadouri.
Cea mai apropiată analogie este o piesă descoperită în cadrul cercetărilor arheologice sistematice efectuate de către un colectiv condus de A. D. Alexandrescu în necropola getică de la Zimnicea (anii 1966 – 1975).
Muzeograf Iulia Răbîncă
BIBLIOGRAFIE
Alexandrescu, A.D., La nécropole gète de Zimnicea, în „Dacia”, N.S., nr. XXIV, 1980, pp. 19-126. Petre, Z., Lițu, A., Pavel, C. (coord.), Dicționar de mitologie greco-romană. Zei. Eroi. Mituri,
Editura Corint, București, 2011. Sîrbu V. et al., Așezări din zona Căscioarele-Greaca-Prundu-Mileniile I î.Hr. – I d. Hr. (Observații asupra unor habitate de pe malurile Lacului Greaca), Editura Istros, Brăila, 1996.Tudor, D. (coord.), Enciclopedia civilizației romane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
