Lucy, Mama de la răspântia omenirii (IV)
Lucy se chinuia să nu urle. Durerile facerii o spintecau pur și simplu, o anihilau, o făceau să nu își mai dorească nimic. Nici măcar pe Abys, copilul, mândria de a fi mamă.
Larma din sălaș îi devie pentru o clipă atenția.|
– Nu e treaba ta! Naște-l, îi zise poruncitor femela bătrână.
Cu un ultim efort, Lucy se încordă până când capilarele și arterele, dilatate de atâta adrenalină, îi lăsară creierul fără oxigen. Tânără mamă leșină și nu mai simți nimic.
Fu trezită de scâncete. Așezată în peșteră și îngrijită de babele grupului, care îi rânjiră tâmp:
– Ai doi! Nu s-a mai întâmplat niciodată!
– Cuuum?
– Doi, doi! Spuse bătrâna afarensis întinzându-i două mogâldețe ce dădeau din membre.
Ohhh, Abys. Unde ești să îi vezi?” Lucy îi privi pentru prima oară cu atenție pe cei doi fii. Unul semăna leit cu Abys: delicat, suplu, gingaș în privire. Celălalt, păstrase duritatea nemului ei: încruntat, viguros, energic.
***
Douăzeci de arșițe trecuseră de la acel moment. Atun și Amun, fiii minunați ai lui Abys și Lucy se aflaseră tot timpul într-o competiție acerbă.
Rivalitatea dintre ei era la un pas să separe grupul în două. Unii vedeau doar forța, determinarea și curajul lui Atun. Alții, șiretenia și soluțiile ingenioase găsite de Amun.
Cei mai puternici dintre războinicii grupului vedeau însă concurența dintre cei doi frați ca pe cea mai bună metoda de a îi determina continuu să își perfecționeze modul de luptă și de vânătoare, felul în care erau capabili să rezolve problemele de zi cu zi.
La moartea căpeteniei, Uran, tatăl lui Lucy, marea familie se afla în impas. Copilul liderului prelua în mod normal conducerea. Însă trebuia să fie mascul. Lucy era singurul copil.
Bătrânii familiei se strânseră la sfat. O tensiune electrizantă plutea prin aer, semn că le este foarte greu să se pună de acord. Unii ridicau tonul mai mult decât de obicei, alții gesticulau amplu, arătând pe rând spre Atun și Amun.
După câteva ceasuri bune, sfatul ajunse la un consens. Bătrânii tribului se propiară de Lucy:
– Știi că tu nu poți fi căpetenie.|
Dar poți transmite dreptul tău mai departe.
Trebuie să decizi care dintre fiii tăi ne va conduce!
– Nu pot! Sunt amândoi fiii mei!
Îi iubesc la fel de mult pe amândoi!
– Atunci, ne rămâne un singur lucru de făcut. Lupta va decide în locul tău!
– Nuuuu! Urlă Lucy disperată, știind că astfel de încleștări se încheia adesea cu moartea unuia dintre luptători.
Gabriel Dumitru
(va urma
