Fragment din revista EU, OM, realizată de specialiștii Muzeului Județean TEOHARI ANTONESCU
Giurgiu

Lucy, Mama de la răspântia omenirii (I)

Marele Rift African este considerat (pe bună dreptate) de către oamenii de ștință din domeniile care studiază evoluția omului drept leagănul omenirii.
Riftul reprezintă un șir de rupturi ale unei dintre plăcile tectonice ce alcătuiesc scoarța terestră.

Scoarța terestră este “placa dură” a planetei noastre, un fel de coajă foarte consistentă care învelește straturile interoare ale Pământului. Aceste straturi interioare se găsesc în stare lichidă și au temperaturi  extrem de înalte. Scoarța terestră nu este formată dintr-o singură bucată.

Piesele care o alcătuiesc se numesc plăci tectonice. Aceste plăci se află într-o continuă mișcare. Ele pot intra una sub alta sau se pot ciocni. Deși vitezele de deplasare sunt extrem de mici în comparație cu ce înțelegem noi prin a ne mișca (câțiva centimetri pe an), deplasările plăcilor sunt la originea unora dintre cele mai înspăi- mântătoare fenomene pe care le cunoaștem: cutremure, valuri tsunami erupții vulcanice.

În urmă cu aproape patru milioane de ani, în zona Marelui Rift din Africa, unde în zilele noastre se găsesc statele Etiopia, Kenya, Tanzania, Somalia și Eritreea, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieții în sălbăticie, încet dar sigur, începea să prospere o specie considerată azi tuplina din care s-au născut ființele ce în prezent domină planeta: NOI, OAMENII.

Australopitecus afarensis, cică acesta e numele dat de știință acestor strămoși, au supraviețuit și s-au înmulțit penru că au dat dovadă de calitățile care și azi ne fac să fim mai puternici decât obstacolele ce ne ies în cale: traiul în grupuri mari, ingeniozitatea, adaptabilitatea, curiozitatea, imaginația, diviziunea sarcinilor, lucrul în echipă, coeziunea și ajutorul oferit celorlați.

De departe cel mai important lucru care a dus la supraviețuirea și apoi înflorirea hominizilor a fost traiul în grup. Deși în poveștile noastre veți întâlni și personaje excepționale care au supraviețuit solitar, acestea reprezintă doar pure excepții.

Într-o astfel de familie numeroasă, s-a născut și a trăit cea mai celebră femeie a zorilor preistoriei: Lucy. Denumită de unii cercetători Eva evoluției, Lucy este considerată de cei mai mulți antropologi prima ființă (argumentată științific) care avea mai mult trăsături și comportament de om decât de maimuță.

Pentru a putea înțelege, pe cât ne este cu putință felul în care trăiau aceste ființe, vom fi nevoiți să ne întoarcem în timp folosind, la rândul nostru, cam aceleași calități: ingeniozitatea, curiozitatea, cunoașterea științifică și imaginația…

 

                                                                                                                  Gabriel Dumitru
                                                                                                                          (va urma)

Acest articol a fost publicat în File uitate de istorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.