Excedentul de prostie şi sindromul post-factum PSD, AUR

Haideţi să ne gândim la pandemie şi la rezolvarea ei în felul următor! Isacac Asimov a spus că cel mai trist aspect al vieţii în aceste momente este că ştiinţa acumulează cunoaştere mai repede decât societatea asimilează înţelepciune!Ca să înţelegeţi exact la ce se referea Asimov, trebuie să fac o scurtă paranteză, atât cât să descriu aici, cât se poate de simplu, ceea ce mai mulţi oameni deştepţi numesc “sindromul post-factum al societăţii!”
Pe scurt, mulţimea este incapabilă să coreleze cauzele de efect! Şi invers!Un exemplu! Dacă într-un oraş oarecare creşte rata infracţionalităţii, logic numărul poliţiştilor din acel oraş va fi mărit, iar măsurile acestora vor fi pe măsură! Fireşte, în timp, crimele vor scădea datorită activităţilor poliţiştilor! Dar populaţia, în momentul în care va simţi că nu mai sunt infractori pe străzi, va începe să se întrebe ce caută atâţia poliţişti pe străzi! Oricât ar părea de absurd şi de aiurea, ăsta este purul adevăr! Ţine de mentalitatea de turmă!
Şi aici revin la esenţa! Concret!
Dacă aveam un management bun al pandemiei, vor fi cazuri mai puţine!
Sindromul post-factum al societăţii va determina mulţimea să creadă că nu e nevoie de atâtea măsuri din moment ce numărul infectaţilor este în scădere, uitând complet că tocmai datorită acestor măsuri sunt din ce în ce mai puţine infectări!
Şi dacă asta nu era îndeajuns, mai există şi politicienii: PSD, AUR, care fac tot posibilul să adâncească acest sindrom, sperând să tragă cele mai infecte avantaje din el!

Concluzia? Suntem condamnaţi! Dacă într-un viitor moderat avem şansa să mergem la vot cu stomacul plin, adică să nu punem ştampila în funcţie de cum dictează stomacul, pentru capetele goale nu există nicio soluţie!

 
Acest articol a fost publicat în Editorial. Salvează legătura permanentă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *