din colecția Muzeului „Teohari Antonescu”
Un loc aparte în categoria bunurilor materiale mobile din colecțiile muzeelor este ocupat de colecția „Numismatică”. Din colecția de numismatică a Muzeului județean Teohari Antonescu” Giurgiu, colecția de medalistică merită o atenție deosebită datorită numărului mare de medalii şi decorații importante. Ca muzeograf mă preocupă în special valorificarea ştiințifică a patrimoniului existent prin cercetarca acestuia şi ulterior publicarea concluziilor cercetării în articole şi studii dar mai ales prin publicarca de cataloage care prezintă într-un mod atractiv colecțiile. Dintre decorațiile studiate am ales câteva decorații importante aflate în colecția muzeului.
ORDINUL „MIHAI VITEAZUL”
S-ar părea că, uneori, chiar și decorațiile pot fi nedreptățite, aşa cum a fost cazul decorației Ordinul „Mihai Viteazul”. Sistemul național actual de decorații a fost instituit prin legea nr. 29/2000. Această lege aduce o mare reparație moralã celei mai importante decorații militare româneşti, Ordinul „Mihai Viteazul”, ordin ce a fost desființat de către comunişti în 1948. Ordinul „Mihai Viteazul” a fost înființat în data de 26 septembrie 19161 prin Decret Regal, şi era desemnat ca fiind cea mai importantă distincție acordată ofițerilor pentru răsplătirea faptelor excepționale de război prin care s-au distins în confruntarea cu inamicul.
Conform modelului inițial, Ordinul „Mihai Viteazul” are însemnul compus dintr-o cruce treflată, fabricată din metal auriu, emailată albastru și în centru pe avers cifra încoronatä a Regelui Ferdinand I, iar pe revers data „1916”, însemnele pentru clasa a III-a şi clasa a II-a au crucea surmontată pe coroana regală din metal auriu cu email roșu cu ajutorul căreia se prinde panglica vişinie cu bordurile cu fir de aur. Clasa a III-a are crucea de 40 mm şi se poartă pe partea stângă a pieptului; clasa a II-a are 60 mm şi se poartă în comandorie – la gât -, iar clasa 1, tot de 60 mm, se poartă ca broşă e partea stângă a pieptului.
În 1936, purtătorii ordinului au primit un tip de uniformă constând într-o mantie şi o căciulă asemănătoare celor purtate de voievodul Mihai Viteazul2 Pelerina se prevedea a fi din postav alb sau aba, cu guler din acelaşi material pe care erau cusute petlițe în culorile panglicii Ordinului. Pe partea stângă a pieptului pelerinei se purta o cruce a Ordinului din postav albastru brodată cu fir de aur. Căciula, din blană de miel alb, se purta numai de către ofițerii în rezervă, pe când ofițerii activi purtau coifura corespunzătoare uniformei de ceremonie a armei din care făceau parte. Prima descriere regulamentara a însemnului Ordinului este făcută în 1938, Regulament a1 legii ordinelor şi medaliilor naționale conferite pe timp de război, când însemnul suferă o modificare față de modelul aflat până atunci în uz, prin adăugarea a două spade încrucişate între brațele crucii, în rest, aspectul rämânând identic. Aceste spade sunt sunt prevăzute a fi de 37 mm pentru clasa a III-a şi 57 mm pentru clasele I şi a II-a. Coroanele care surmontează crucile primelor două clase sunt prevăzute a fi din argint aurit; la clasa a III- a, coroana trebuia să aibă 20 mm; la clasele I şi a II-a, ele aveau 28 mm. Panglica Ordinului rămâne din moar roşu -vișiniu închis, lată de 37mm, având la fiecare latură câte o bandă din
1 Sistemul decorațiilor militare-2000; Bahrin, Dorel; Ed. Economica; Buc.; 2005, p.109 2 Decorații românești de război 1860-1947; Safta, Ion; Ed.Universitareia; Buc.; 1993, p.66 fir de aur, lată de 3 mm.
La 6 noiembrie 1940, apare un Regulament al Ordinului militar de război „Mihai Viteazul”, iar prin Decretul Regal nr. 2787, din 8 octombrie 1941, se modifică forma decorației din 1916. Noul model, conferit pentru fapte de arme pe frontul de Răsărit, păstrează forma şi dimensiunile anterioare, dar avea pe avers, așezată central, cifra încoronată a Regelui Ferdinand I şi pe brațul inferior anul „1916”, iar pe revers cifra încoronată a Regelui Mihai I, iar pe brațul inferior anu1 „1941″.
După 23 august 1944, deoarece nu se mai putea conferi o decorație, care avea inscripționat anul începerii războiului cu Uniunea Sovietica (1941), primii ofițeri decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” pentru operațiunile duse alături de aliați, vor pr mi vechiul însemn din 1916. Prin Decret Regal nr. 1935, din 18 octombirie 1944, se operează o altă modificare a însemnului prin instituirea Ordinului Militar „Mihai Viteazul” cu spade şi se include vechiul
Ordin, model 1916, pentru fapte de arme de după 23 august1944. De la această dată, toate viitoarele decorări se vor face numai cu noul model, care are pe avers cifra încoronată a Regelui Mihai I, iar pe centrul reversului, data „1944”, între brațele crucii fiind plasate două spade încrucişate. După abdicarea forțată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, toate simbolurile tradiționale ale Statului Roman an fost abolite şi, odată cu acestea, întregul sistem de decorații, civile și militare în uz până la acea dată, inclusiv Ordinul „Mihai Viteazul”. Această greșeală a autorităților comuniste din perioada 1947 -1989, a putut fi remediată abia în anul 2000, când apare Legea 29/2000, privind sistemul național de decorații al României, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.146/7 aprilie 2000. În aceasta lege se specifică: Ordinul „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă decorație de război care se poate conferi ofițerilor din toate armele și specialitățile și cuprinde trei clase: a) clasa I; b) clasa a II-A; c) clasa a III-a3
.
Într-o altă lege, nr. 327/2003, se modifică statutul Ordinului în sensul că acesta va putea fi acordat ofițerilor și pe timp de pace, pentru fapte excepționale în cazul participării la operațiuni militare cu cotă ridicată de risc ale unor forțe multinaționale. Menținându-se cele trei clase ale Ordinului, s-a adăugat, la clasa I., o stea asemănătoare celor care apăreau la gradelor înalte de la celelalte ordine naționale; modificarea s-a datorat faptului că simplul însemn prins sub formă de broșă – așa cum era el la toate modelele anterioare – era lipsit de „fastul” cuvenit celei mai importante decorații de război care se poate conferi de către Statul Roman, mai ales în perspectiva unor posibile acordări a acesteia unor înalțicomandanți militari străini. Astfel, istoria a făcut dreptate Ordinului Militar „Mihai Viteazul”, așezându-1 acolo unde îi este locul, în fruntea decorațiilor militare românești.
Ionuț – Cristian Gheorghe
Bibliografie
Decorațiile românești de război 1860-1947; Safta, Ion; Ed. Universitaria; Buc.; 1993 Sistemul decorațiilor militare – 2000, Bahrin, Dorel, Ed. Economică, Buc., 2005 Plachete și medalii românești; Buzdugan, George; Gheorghe, Niculita; Ed. Stiintifica; Buc.; 1971
Decorațiile, titlurile de onoare și alte distinctii ale Republicii Socialiste Romania; Casian, A.; Ed. Știintifică, Buc., 1966
6 Decorații românești de război 1860-1947; Safta, Ion; Ed.Universitareia; Buc.; 1993, p.156 7 Sistemul decorațiilor militare-2000; Bahrin, Dorel; Ed. Economica; Buc.; 2005, p.107