Despre mentalitatea psd-istului cu rozeta spartă la putere şi himenul politic intact la următoarele alegeri
Textul ăsta este despre comunicare!
Dacă se află în Bucureşti, cu cât este mai implicat în conducerea vreunei instituţiile centrale, mesajele unui membru PSD sunt pozitive şi pro guvernare!
Trompetele din subordine, cele mai multe analfabete, postează pe site-uri şi în paginile de socializare evenimente, întâlniri, şedinţe pline de optimism, planuri măreţe şi bălegar de unicorn roz tocmai bun de folosit în construcţia unei bojdeuci care să adăpostească, în timp de ploaie AURista şi de grindină USRista, un liberal şi un social democrat îngânduraţi, profund preocupaţi de bunăstarea populară!
Ei bine, acelaşi pesedist, o dată ajuns în provincie (să zicem în judeţul sau în municipiul Giurgiu) îşi schimbă radical discursul, acuzând cu fiecare ocazie guvernarea PNL istă, deplângând, la distanţă de o zi şi de trei articole laudative la adresa coaliţiei, soarta şi destinul imaginativ irefutabil dezastruoase ale omului de rând!
Credeţi că exagerez? Nimic mai simplu! Conspectaţi paginile de Facebook şi de media ale unui parlamentar PSD! Ale oricărui parlamentar! Din orice judeţ! Zic, totuşi, să vă concentraţi pe ăia din Giurgiu!
Aşa se face că preţul la energie electrică, la gaz, la combustibili, la alimente, impotenţa legii offshore, incapacitatea de a construi unităţi care să prelucreze materii prime, brute (cazul uleiului) etc, toate neajunsurile astea şi altele aparţin în aceeaşi măsură, în unele cazuri chiar mai mare, şi pesedistilor care, repet, în momentul în care ajung în vreun oraş uitat de lume, deci atunci când îşi schimbă publicul, se reinventează în nişte virgine luate cu forţa la produs în timp ce se aplecau pe centura administrativă ca să-şi strângă cureaua de la sandale.
Cum o fi să ai tot neamul angajat la stat, bani mulţi publici, funcţii, decizii la îndemână şi mâna în bugetul statului dar în aceleaşi timp să râgâi a opoziţie?
Morala?
Comunicarea Asta este cheia!
Singura dilemă, dacă îmi permiteţi pentru finalul acestui text să o exprim, este cât timp auditorii (simpatizanţi sau nu psd) vor rezista să asiste la astfel de aplauze? Ori când îşi vor da seama?
Cătălin Măcriş