Constantin CORNEANU
În contextul evoluției operațiunilor militare din conflictul ruso-ucrainena declanșat pe 24 februarie 2022, factorii de decizie politico-diplomatică și militară implicați în gestionarea și încercările de stopare a conflictului au luat în calcul și posibilitatea ca trupele ruse aflate pe teritoriul așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene să intervină în conflict. Republica Moldova a solicitat în numeroase rânduri, prin reprezentanții săi oficiali de rang înalt și reprezentanții MAEIE, ca trupele ruse să părăsească teritoriul Republicii Moldova unde se află ilegal, din punctul de vedere al Chișinăului.
- GOTR, forţă de „pacificare”
În conformitate cu decizia din 18 martie 1992 privind crearea „bazei pentru constituirea Forţelor Armate ale Republicii Moldova”, Guvernul de la Chişinău a încheiat cu ComandamentulPrincipal al Forţelor Armate Unite ale Comunităţii Statelor In dependente (CSI) un acord, la 20 martie 1992, în urma căruia trupele ex-sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova au fost divizate în trupe ale Republicii Moldova şi trupe ale CSI. Unităţile militare ale CSI urmau să fie retrase de pe teritoriul Republicii Moldova până la 1 ianuarie 1993. La 1 aprilie 1992, preşedintele Federaţiei Ruse a emis Decretul nr. 320 („Cu privire la trecerea sub jurisdicţia Fedraţiei Ruse a unităţilor militare ale Forţelor Armate ale fostei URSS aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova”) în urma căruia trupele ex-sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova şi care aveau statut de Forţe Armate ale CSI au devenit Forţe Armate ale Federaţiei Ruse. Încetarea ostilităţilor moldo-transnistrene s-a realizat prin semnarea „Convenţiei Elţîn – Snegur”, din 21 iulie 1992, care specifica în cadrul articolului 4 că „problemele privind statutul armatei, procedura şi termenele retragerii ei pe etape vor fi soluţionate în cadrul tratativelor dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova”. Acest articol 4 avea să servească drept bază legală pentru staţionarea trupelor ruse pe teritoriul Transnistriei. Grupul Operativ de Forţe Ruse din Transnistria (GOTR) a fost constituit prin Directiva nr. 14/2/0296 a Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse în care se menționează faptul că GOTR îndeplineşte şi rolul de forţă de „pacificare” în conformitate cu „Convenţia cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova” din 21 iulie 1992. În conformitate cu obligaţiile asumate de către Federaţia Rusă în urma semnării
Tratatului adaptat cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE), precum şi a celorlalte tratate, acorduri şi convenţii internaţionale de control al armamentului, OSCE a fost informată că în Transnistria se afla, la începutul anului 2005, un efectiv total de 552 de militari ruşi constituiţi în GOTR care se subordonează Regiunii Militare Moscova. GOTR se constituie din Batalionul 82 Infanterie Moto Independent, cu 22 vehicule blindate specializate (de cercetare, comunicaţii, transport) şi Batalionul 113 Infanterie moto Independent, cu 13 vehicule blindate specializate (de cercetare, comunicaţii, transport), precum şi Detaşamentul 72 Elicoptere Independent, subordonat Armatei 16 Aeriană din Comandamenul Misiuni Speciale de la Moscova, cu 148 de militari în subordine. Detaşamentul 72 Elicoptere Independent este înzestrat cu 2 elicoptere Mi-24 K şi 4 elicoptere Mi-8, pentru sprijin de luptă.
În ianuarie 2010, copreşedintele delegaţiei transnistrene în Comisia Unificată de Control (CUC), Oleg Beleacov, a confirmat mass-media faptul că regimul de la Tiraspol a adresat Federaţiei Ruse rugămintea „de a extinde contingentul pacificatorilor potrivit înţelegerilor anterioare la care s-au ajuns în cadrul CUC, adică până la 2.400 de persoane”, precum şi „reîntoarcerea escadronului de elicoptere, care ar permite consolidarea stabilităţii situaţiei şi neadmiterea unor complicaţii în zona de securitate”.
Potrivit cotidianului „Kommersant”, Federaţia Rusă dispune de 335 de militari în cadrul misiunii de menţinere a păcii şi de un grup operativ de trupe de aproximativ 1.500 de militari care 2 păzesc imensele depozite militare de la Cobasna. În Zona de Securitate de la frontiera moldo- transnistreană se mai află şi 453 de militari din Republica Moldova şi 490 de militari ai regimului de la Tiraspol. Ucraina dispune de 10 observatori militari în Zona de Securitate. Evoluţiile politico- militare din zona transnistreană au relevat un interes major al Federaţiei Ruse pentru aeroportul militar de la Tiraspol care reprezintă, împreună cu instalaţiile sale aferente, un cap de pod strategic al Federaţiei Ruse în imediata apropiere a frontierei sud-est europene a NATO.
- Un acord caduc și o amenințare permanentă
Între Republica Moldova şi Federaţia Rusă s-au desfăşurat mai multe runde de negocieri privind retragerea trupelor ruse din spaţiul moldav în perioada august 1992 şi mai 1996. În mai 1993 diplomaţia rusă a lansat ideea „sincronizării” retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova odată cu soluţionarea politică a conflictului transnistrean. Comunicatul comun difuzat după întâlnirea dintre Boris Elţân, preşedintele Federaţiei Ruse, şi Mircea Snegur, preşedintele Republicii Moldova, din 15 mai 1993, menţiona faptul că ambii preşedinţi au confirmat poziţia comună, care este împărtăşită de conducerea Transnistriei, referitor la faptul că „termenele de retragere a trupelor ruse vor fi sincronizate cu reglementarea politică a conflictului şi elaborarea statutului special al regiunii transnistrene a Republicii Moldova”. Acest principiu a fost consemnat în mod formal în cadrul articolului 2 din „Acordul cu privire la statutul juridic, modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova” care a fost semnat, la Moscova, la 21 octombrie 1994.
Acordul moldo-rus din 21 octombrie 1994 nu a fost ratificat de către Duma de Stat a Federaţiei Ruse în timp ce Parlamentul de la Chişinău l-a ratificat la 9 noiembrie 1994. În urma evoluţiei evenimentelor internaţionale, precum şi-al „războiului declaraţiilor” dintre Republica Moldova, OSCE şi Federaţia Rusă, Acordul din 21 octombrie 1994 a devenit caduc.
GOTR din Transnistria se constituie într-o amenințare strategică pentru perspectivele euro-atlantice ale Republicii Moldova, precum și pentru o mult-așteptată „Bătălia a Odessei” dintre Ucraina și Federația Rusă.